Povestea dulceții de mure

Demult, tare demult, când Soarele încă mai umbla liber pe Pământ, iar oamenii, pe urmele lui culegeau roadele pe care le mângâia cu razele sale, când Toamna purta rochie din frunze de castan, iar Vara își împletea cunună de grâu , atunci începe și povestea dulceții de mure de la Râureni.

Se spune că într-o zi de vară, pe când trecea printr-un luminiș de pădure, zărind bobițele mici și roșiatice ale tufelor de mure, Soarele a hotărât să le atingă cu ultimele raze și să le dăruiască oamenilor. Năzdrăvane cum sunt, murele și-au scos pe loc țepii și s-au ascuns bine în spatele frunzelor de smarald pentru a se bucura cât mai mult de aerul cald al verii. Văzând aceasta, Soarele le-a pedepsit să fie cele din urmă fructe de pădure la pârguit și să nu fie culese până nu se înnegresc de supărare, până la ultima bobiță. Așa că astăzi, murele sunt printre ultimele delicii pe care le putem aduna din pădure, însă numai atunci când s-au înnegrit bine-bine, pentru a fi siguri că-s coapte pe-ndelete.

Aceasta este povestea pe care ne-o spun culegătorii noștri de fiecare dată când plecăm la adunat de mure. O poveste pe care o știu de la bunicii lor, care au auzit-o și ei de la bunicii bunicilor lor. Cât o fi adevăr și cât o fi legendă, n-am putea spune. Ce știm însă, este că pe cât de greu se lasă culese ghemotoacele aromate, pe atât de gustoasă și parfumată este dulceața noastră de mure. După ce le adună cu grijă pentru a nu le zdrobi și se eliberează din hățișul de frunze și țepi, culegătorii noștri așează murele în lădițele de lemn și le trimit către fabrica Râureni.

Odată răcorite în apă rece de izvor, murele trec prin mâinile alegătorilor noștri care le îndepărtează codițele și frunzele rătăcite. Apoi le punem în vase mici și le pregătim după o rețetă pe care o știm din bătrâni. Avem grijă să nu strivim ghemotoacele atunci când le amestecăm și să le ținem pe foc un timp numa’ bun pentru a-și lăsa aroma delicioasă – aici avem întotdeauna un sfat de nădejde din partea ”meșterilor gustului”. Punem dulceața în borcanele colțuroase cu gândul la zâmbetele tuturor celor care vor gusta ghemotoacele aromate și siropul delicios.

Și în fiecare an știm că dulceața de mure e cu atât mai gustoasă, cu cât năzdrăvanele se lasă mai greu culese. Te invităm și pe tine să guști acest deliciu și să ne spui părerea ta.